Clasificarea etanșanților siliconici
Sigilanții siliconici pot fi clasificați în funcție de ambalaj în două tipuri: o-componentă și două-componente. Sigilanții cu un-component se întăresc printr-o transformare fizică declanșată de contactul cu umiditatea atmosferică. Sigilanții cu două-componente constau din două părți separate (Partea A și Partea B); niciuna dintre părți nu se vindeca de la sine, dar amestecul celor două inițiază procesul de întărire. Sigilanții cu o-componentă sunt cel mai răspândit tip de pe piață, iar această carte se concentrează în primul rând pe această varietate.
Sigilanții cu silicon cu un-component sunt clasificați în continuare după proprietățile lor chimice în tipuri acide și neutre.
Etanșanții acizi sunt utilizați în principal pentru lipirea generală între sticlă și alte materiale de construcție. Cu toate acestea, etanșanții neutri depășesc dezavantajele etanșanților acizi-în special tendința lor de a coroda metalele și de a reacționa cu materialele alcaline-făcându-le potrivite pentru o gamă mai largă de aplicații; în consecință, au un preț ușor mai mare decât etanșanții acizi.
O categorie specializată de etanșant găsită pe piață este etanșantul structural siliconic. Deoarece este utilizat pentru lipirea structurală sau ne-structurală și asamblarea componentelor metalice și din sticlă în pereții cortină din sticlă, solicită cele mai înalte standarde de calitate și reprezintă nivelul premium de etanșanți, impunând cel mai mare preț pe piață.
